Astazi, de cate ori aud cuvintele „imprumut bancar” prima mea reactie este o intrebare: „De ce? Sigur nu exista si o alta cale?”. Sau alteori, un indemn: „Ok, inteleg nevoia, dar sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le cantaresti bine, dar bine de tot, inainte de a trece pragul unei institutii de creditare”.
Despre asociatia coordonata de Alin Iacob am auzit pentru prima data in anul 2015, in urma unui demers de reprezentare si negociere colectiva pentru rezolvarea amiabila a situatiei dificile a clientilor bancilor care au acordat credite in chf. Eram unul dintre acesti clienti. In anul 2007, (am crezut ca m-am gandit bine si) am incheiat o conventie de credit in aceasta valuta, dar cu dobanda fixa, sperand sa minimizez pe cat posibil riscurile care veneau din fluctuatiile acesteia si pe o perioada ceva mai scurta, de 15 ani, sperand astfel sa scurtez un orizont prea lung de timp, marcat in mod firesc de o doza de impredictibilitate.
Curand insa de la aproximativ 1.100 RON care a fost valoarea primei rate, am ajuns la 1.700-1.800 lei, pentru ca, in doar cativa ani, sa depaseasca pragul de 2.000 RON. Ceea ce am apreciat, dar eronat, intr-o nota rezonabila, depasita mult de realitate, a fost evolutia alerta a cursului de schimb de la 1.92 aferent primei rate la peste 4.5 RON la momentul de varf, marcand astfel o crestere de aproximativ 140%. Peste 9 ani am achitat integral, fiecare rata la scadenta ei fara exceptie, in ciuda anumitor evenimente, momente foarte grele care au facut povara aceasta tot mai dificil de purtat. Cand a devenit prea mult si nedrept, iar sacrificiul urias a depasit excesiv limitele decentei, am inteles ca este nevoie de mai mult pentru a-mi recapata libertatea; ca e posibil si sa nu reusesc, dar trebuie cel putin sa incerc absolut toate caile existente.
In ciuda unei implicari exemplare, efortul AURSF de atunci nu a dat roade din cauza inflexibilitatii bancilor care au refuzat categoric orice propunere sau chiar dialogul, dovedind astfel lipsa recunoasterii si asumarii reponsabilitatii pentru oferirea unui produs toxic consumatorilor printr-o creditare iresponsabila. Desi bancile au sustinut ca specialistilor proprii le-a fost imposibil sa prevada evolutia valutei in cauza, au pretins clientilor cu un bagaj informational inferior asumarea tuturor consecintelor accesarii produsului lor.
Totodata, au afirmat ca singura solutie pentru rezolvarea acestei situatii este negocierea directa intre banca si client. S-a dovedit insa ca, la acel moment, aceasta nu a fost decat o actiune exclusive in beneficiul propriu, o tactica specifica campaniei sale de imagine, nicidecum de natura a prezenta o solutie viabila pe termen lung in interesul ambelor parti. Toate tentativele mele de a trata cu banca au esuat, discutiile cu reprezentantii ei fiind un fel de dialog al surzilor, cu accente de superioritate, aroganta rece si inflexibiliate pronuntata pe de-o parte si umilinta nemeritata de cealalta, cu argumente standardizate pe de-o parte si tentative nereusite de a aduce discutia pe un teren concret, specific situatiei mele pe de alta.
Propunerea mea a fost o reechilibrare a contractului, dar una corecta, care sa ofere in mod real o diminuare a uriasei poveri, imposibil de purtat in mod unilateral. Ulterior, am apelat la un avocat si justitie. Au trecut ani. S-a pronuntat verdictul. Dezamagirea a fost mai profunda. Pentru ca, daca in comportamenul bancii accentul cadea pe un calcul rece izvorat exclusiv din maximizarea profitului prin orice mijloace si cu orice cost pentru partener, lipsa de profesionalism, stangacia indiferenta si eroarea de judecata din partea celor care ar fi trebuit sa faca dreptate, au fost mai greu de inteles.
In paralel am fost parte a unei noi tentative de negociere colectiva cu sprijinul unei alte asociatii. Rezultatul a fost acelasi. Semnalele din partea bancilor indicau spre o negociere individuala, dar incercarile mele anterioare au aratat acelasi rezultat nefavorabil descurajant ca si in cele de grup. Pentru prima data am inteles clar ca am nevoie de un sprijin real, un specialist avand cunostintele si experienta, dar si calitatile umane, bunavointa, decenta si, poate si o urma de empatie, necesare in dialogul cu banca. Dar marturisesc ca obosisem tare. Si odata cu asta, undeva in cursul acestui lung proces anevoios, de mare uzura, pierdusem in mare masura si increderea. Ce ar motiva un strain sa ajute un alt strain? Sa se implice, poate chiar sa-i pese un pic? Daca nu am gasit ajutor potrivit, dimpotriva, la un avocat care era rasplatit generos pentru efortul lui, cum as putea gasi intr-o asociatie?
Trebuia sa actionez rapid, nu exista timp pentru ezitari, banca nu astepta pregatirea mea pentru confruntare. Dar nu stiam cum. Undeva intr-un colt al mintii era prezent acest gand: sa apelez la AURSF al carei membru eram, dar cumva imi lipseau convingerea si claritatea. Si pentru ca nu, nimic nu este intamplator, simultan am primit un mesaj de la un prienten. Un mesaj scurt cu linkuri catre unul sau doua testimonial de pe platforma asociatiei, insotite de cateva cuvinte apreciative cu privire la presedintele acesteia pe care avusese ocazia sa-l cunoasca in trecut.
Am hotarat sa incerc, am scris un mesaj scurt si in mai putin de 10 minute dupa ce l-am transmis am primit un telefon. Una dintre cele mai surprizatoare reactii de multa vreme. Asa a inceput cea mai faina si incurajatoare colaborare de care am avut parte in cursul acestei experiente. Si nu doar atat. Pe cat de lunga si anevoioasa a fost evolutia ei anterioara, pe atat de rapid si eliberator a fost finalul.
Am intocmit, impreuna cu Alin, o solicitare catre banca, in care propuneam mai multe variante pe care le consideram avantajoase. Surprinzator, in mai putin de trei saptamani imprumutul meu a devenit amintire. Implicarea asociatiei a convins banca sa accepte una dintre propunerile noastre, respectiv mi s-a oferit un discount semnificativ la sold, in conditiile in care am acceptat sa achit anticipat restul datoriei, imprumutandu-ma din diverse surse personale. Sunt recunoscatoare ca am reusit sa inchid definitiv acest capitol si ca am putut sa ma intorc la o viata normala. Nu doar cu cel mai bun ajutor pe care il puteam gasi, ci chiar cu cel mai profesionist si de incredere. Ceea ce va doresc si dvs. Atat. Iar lui Alin Iacob, inca o data, cu recunostinta o calda strangere de mana.