Testimonial Cristian DAN – membru asociat AURSF
Ca multi alti tineri familisti de varsta mea, am avut nevoie de un credit ipotecar. Se intampla in anul 2007, exact in perioada de boom a acordarii creditelor in franci elvetieni. Nu aveam cunostinte legate de banci, imprumuri. Fara sa am vreo experienta in ceea ce priveste accesarea acestui tip de serviciu bancar, dupa ce am solicitat oferte de la mai multe banci, m-am oprit asupra unui produs de creditare de la Bancpost. Pentru ca ofiterul de credit a fost extrem de amabil si de convingator, am optat pentru varianta unui credit in franci elvetieni, dand crezare discursului ofiterului de credit care mi-a prezentat avantajele unei monede „stabile”. Nu mi-a explicat, atunci, ca „stabil” inseamna mai degraba faptul ca moneda se intareste in perioade de criza, ca e moneda de refugiu, si ca de fapt stabilitatea nu se refera la suma in lei pe care eu urma s-o scot din buzunar sub forma de rata lunara. Detaliile astea avem sa le aflu din experienta propriului buzunar, care avea sa se goleasca din ce in ce mai mult. La ani buni de zile, dupa aceea, aveam sa aflu ca, de fapt, ceea ce a facut el atunci n-a fost nimic altceva decat o forma de publicitate inselatoare. Am acceptat produsul, am semnat contractul si mi-am achizitionat mult doritul apartament. Entuziasmul avea sa-mi treaca la numai cateva luni mai tarziu, cand am observat ca rata creditului incepe sa creasca din ce in mai mult, ajungand ca in cativa ani chiar sa se dubleze.
Cu ocazia implementarii vestitei OUG 50/2010, am mai facut odata greseala sa ma incred in acelasi ofiter de credit, cand am semnat un act aditional la contractul de credit, prin care mi-a fost crescuta marja de la 0 la 8 pp. Nu stiam la ce se refera acesti termeni de specialitate, am mers pe incredere (devenind o victima sigura a bancii), considerand ca banca detine specialistii si stie si ce spune si ce face. Greseala fatala a fost ca am avut incredere in buna credinta a bancii. Realitatea insa avea sa fie cu totul alta, mult mai amara.
In acest context, atunci cand rata la acest credit a devenit de nesuportat pentru bugetul meu, fiind nevoit chiar sa accept despartirea pe o perioada de cativa ani de sotie, pentru a lucra in strainatate, ca sa putem acoperi costurile mari ale creditului si sa nu pierdem nici banii platiti bancii pana atunci, nici avansul pentru apartament si nici apartamentul in sine, am inceput sa caut solutii. Coincidenta sau nu, o fosta colega de serviciu de-a mea, care lucrase la un moment dat in sistemul bancar, cazuse in aceeasi capcana a creditelor in franci si a contractelor cu clauze abuzive, dar cautand la randul ei solutii, intrase in legatura cu Asociatia Utilizatorilor Romani de Servicii Financiare, mai exact cu presedintele acesteia, Alin Iacob. Impreuna au pus la punct un proiect de negociere colectiva cu bancile din Romania care acordasera credite in franci elvetieni, pentru a veni in sprijinul tuturor utilizatorilor romani de servicii financiare care s-au trezit incetul cu incetul ca sunt obligati sa achite bancii rate de doua ori mai mari decat la contractarea creditelor. M-am inscris si eu in acest proiect si chiar am participat efectiv la implementarea lui, ajutand Asociatia sa proceseze cererile debitorilor in CHF si sa promoveze proiectul acesta de negocieri colective in randul clientilor bancari cu credite in CHF din Romania.
Am fost placut impresionat de implicarea AURSF, de determinarea acestei asociatii de a prezenta realitatea situatiei imprumutatilor in CHF, atat in fata institutiilor din Romania (Parlament, Guvern, Presedintie, BNR, ANPC) prin intalniri fata in fata dar si prin emisiuni TV sau interviuri la radio, cat si la nivel european, in cadrul Comisiei Europene. Presedintele AURSF (Alin Iacob) are o experienta vasta in domeniul serviciilor financiare, detinand si doua mandate consecutive in cadrul Grupului partilor interesate din domeniul bancar (Banking Stakeholder Group) de la Autoritatea Bancara Europeana.
Pentru ca nu toate bancile au dorit sa dea curs cererilor de negociere colectiva adresate de AURSF, demers sustinut la vremea respectiva chiar si de ANPC, am decis sa nu ma resemnez si sa continui lupta alaturi de AURSF, cautand in continuare modalitati de rezolvare a problemei debitorilor in CHF, fie chiar si prin interventie la nivel legislativ.
Atunci cand am realizat ca intr-o discutie sau incercare de negociere cu reprezentantii bancii ai nevoie de cunostinte temeinice de banking si juridice pe care eu nu le detineam si, paradoxal, nici nu eram foarte determinat sa mi le pun la punct (scopul meu in viata nu a fost sa devin bancher sau sa invat pe de rost legi si ordonante ca sa-mi dau seama daca banca ma inseala in contract), am decis sa nu ma mai reprezint singur in astfel de demersuri, ci prin calitatea de membru AURSF, sa solicit sa fiu reprezentat de catre Asociatie prin persoana presedintelui acestuia. Am observat ca din acel moment, banca a inceput sa ma priveasca altfel, cu un oarecare respect sau/si teama si mi-a acordat mult mai multa atentie, incercand sa ma cheme la intalniri cu tot felul de persoane cu raspundere. Am refuzat sa ma prezint singur, cerand ca toate discutiile sa aiba loc in prezenta reprezentantului AURSF, lucru care n-a prea convenit bancii pentru ca si-a dat seama ca se va confrunta cu un profesionist.
Intre timp s-a infiintat in Romania si Centrul de Solutionare Alternativa a Litigiilor Bancare (CSALB) si am decis sa incerc si aceasta varianta, ca sa nu fiu nevoit sa prelungesc agonia platilor unor rate mult prea mari pentru bugetul meu, pe perioada cat s-ar fi intins un proces cu banca, proces pe care tocmai il demarasem. Astfel, am cerut AURSF sa ma reprezinte in procedura de conciliere. Spre marea mea surpriza, procedura s-a desfasurat extrem de simplu si eficient, intr-un timp cu mult mai scurt decat daca as fi continuat in instanta procesul cu banca si cu costuri zero. Am avut o colaborare excelenta cu Alin Iacob si cu conciliatorul CSALB si ma bucur ca am acceptat propunerea AURSF in ceea ce priveste varianta renegocierii contractului cu banca prin intermediul CSALB si in baza modificarilor contractuale propuse de AURSF. Astfel, am obtinut probabil cea mai buna solutie de la momentul respectiv, convertind creditul din CHF in lei, in conditii mult mai bune chiar decat cele oferite de creditele de tipul “PRIMA CASA” de atunci. Este posibil ca la momentul respectiv sa fi obtinut si cel mai mare discount acordat atunci de vreo banca din Romania unui oarecare debitor in CHF, asta datorita abilitatilor de negociere ale AURSF si presiunilor pe care le facusem prin orice mijloace posibile asupra bancii (reclamatii la ANPC, actiune in instanta, declaratii in presa, reclamatii la BNR, plati consecutive de foarte mica valoare – imi aduc aminte ca odata s-a inchis o sucursala, pentru ca eu achitam cate 50 de bani, ceream conversie in CHF, depunerea sumei in contul meu, apoi reluam procedura timp de cateva ore. Astfel, neavand decat un singur ghiseu, sucursala a trebuit sa se inchida spre a-mi procesa mie operatiunile).
Bineinteles ca, odata semnat noul contract cu banca si scapand de rata lunara costisitoare care acum ajunsese aproape de trei ori mai mica fata de cat fusese cu doar o luna inainte, am si donat o suma catre AURSF, desi acest lucru nu mi-a solicitat sau sugerat niciodata de Asociatie. Dar am realizat ca miscarea consumatorista nu poate functiona doar pe baza de voluntariat si pasiune pentru drepturile consumatorilor. Adica ne convine sa beneficiem de tot felul de legi de protectie a consumatorilor, care sa ne apere de abuzurile bancare, dar stim cum iau nastere acele legi? Stim cine le sustine, cine se lupta pentru ele, stim ce resurse au asociatiile de profil ca sa faca tot ceea ce fac? In general, cand romanii aud de donatii, prima intrebare pe care o pun este: „Ce costuri sunt? Si astia vor bani?” Insa a fi membru intr-o asociatie care lupta pentru drepturile consumatorilor nu costa nimic. Poate doar o farama infima de timp in care sa-ti completezi formularul de adeziune si sa-l expediezi pe e-mail catre Asociatie. Dar as vrea sa constientizam cu totii faptul ca pastrand aceasta mentalitate nu vom ajunge nicaieri. Serviciile de calitate, profesionalismul, costa. Avand in vedere situatia dezastruoasa a debitorilor din Romania, in mare parte datorata modului abuziv in care bancile care functioneaza la ora actuala in tara isi trateaza clientii, consider ca este imperios necesar ca un numar considerabil de clienti bancari, sa se alature miscarii consumatoriste si sa sustina asociatiile cu adevarat implicate in apararea drepturilor consumatorilor.
Doar constituind o forta, fiind reprezentanti de profesionisti in domeniul serviciilor financiare, ne putem face auzit glasul si putem sa impunem respectul fata de noi, institutiilor financiar-bancare care speculeaza orice greseala sau neatentie a clientului, in goana lor nebuna dupa profit cat mai mare si obtinut cat mai rapid.
Prin intermediul acestui testimonial vreau sa multumesc AURSF pentru implicarea si profesionalismul de care a dat dovada in rezolvarea, punctuala, a cazului meu si, totodata sa incurajez pe orice utilizator de servicii financiare (fie ca e vorba de credit bancar, fie de produse de asigurare, pensie privata etc) sa devina membru in asociatiile serioase de aparare a drepturilor consumatorilor, contribuind astfel la constituirea unei miscari consumatoriste solide, capabile sa promoveze si sa apere drepturile si intereselor legitime ale utilizatorilor de servicii bancare, de asigurari, care realizeaza tranzactii pe pietele de capital din tara si/sau strainatate sau ale participantilor la fondurile de pensii administrate privat.
Asadar, felicitari AURSF! Felicitari Alin Iacob!
AURSF sprijina romanii care vor sa beneficieze de servicii financiare la standarde europene, pe toti cei care vor sa fie aparati de abuzurile celor care se cred mai presus de legi si reglementari, pe toti cei care vor sa contribuie la echilibrarea raportului de forte dintre drepturile si obligatiile celor care intra in relatii contractuale cu furnizorii si intermediarii de servicii financiare! Insa este foarte greu sa mentinem un nivel ridicat al activitatilor noastre, in lipsa resurselor financiare. Statul roman nu aloca niciun ban sustinerii asociatiilor de consumatori. De aceea, e nevoie de sprijinul tau.