Testimonial Fanica Neda – membru asociat AURSF
Locuiesc in Bucuresti de prin anul 1997 si ca orice tanar din provincie ajuns la capitala, am fost nevoita sa stau cu chirie, prin destul de multe locuinte, cu o lume destul de variata si schimbatoare in ceea ce priveste relatia proprietar imobil – chirias. Am indurat destul de multe in tot acel timp, doar cei care au trecut prin astfel de experiente pot intelege!
In anul 2007, piata imobiliara explodase, aveam tot mai multa lume in jurul meu care reusise sa faca credite imobiliare, gandeam in sinea mea ca este un lucru bun. Drept pentru care, am inceput sa vizualizez si eu tot felul de oferte de locuinte. Am mers la vizionarea unui apartament intr-un ansamblu imobiliar nou (ma gandisem dinainte ca o garsoniera este cea mai buna alegere pentru mine, singura fiind), iar urmare discutiilor purtate, dezvoltatorul respectiv m-a indrumat catre Sucursala Militari a bancii Credit Europe Bank (despre care a pomenit ca are o relatie contractuala foarte buna) pentru a mi se face o simulare daca as putea sa contractez un credit pentru achizitia apartamentului.
Ulterior aveam sa aflu ca respectivul dezvoltator avea contractat, la randul sau, un imprumut la aceeasi banca, pentru a putea sustine proiectul imobiliar aflat in derulare. Acolo, ofiterul de credite desemnat de catre banca, in urma simularilor efectuate, mi-a comunicat ca ma incadrez sa accesez un credit in franci elvetieni. M-am bucurat enorm, in primul rand ma gandeam ca scap de disconfortul chiriei, cand marea majoritate a proprietarilor de imobile nu erau dispusi sa incheie contracte legale, dispuneau de banii mei si in plus, oricand voiau te scoteau din imobilul lor, sub diverse pretexte.
La acel moment nu dispuneam de nicio suma de bani, nici macar pentru avansul solicitat de dezvoltator. Initial, in anul 2007, pentru a sustine avansul solicitat, am contractat un credit de nevoi personale in EURO, la aceeasi banca (initial pe 10 ani, prelungit prin acte aditionale pe 12 ani), pe care am reusit sa il achit abia in anul 2019, dupa multe perioade de reesalonare, agreate de comun acord cu banca in discutie. In anul 2008, cand urma sa se finalizeze imobilul, am contractat creditul ipotecar in CHF. Este important de retinut faptul ca de la aceeasi banca, am imprumutat suma pentru sustinerea avansului in euro si peste 100.000 CHF (credit ipotecar), sume ce au acoperit valoarea din contractul de vanzare cumparare a garsonierei.
Cand am facut acest pas legat de achizitionarea unei locuinte, am gandit doar prin prisma disconfortului psihic, (deoarece in anul 2006 din diverse motive, in 6 luni de zile, am fost nevoita sa schimb 3 locuri de unde stateam cu chirie), insa pe masura ce costul ratelor a inceput sa creasca, aveam sa realizez ca schimbasem un disconfort, pe altul.
Ca toti cei care au contractat credite in aceasta moneda ,,exotica” (cum se exprima frecvent mai marele BNR) si care traiau din salarii modeste, am inceput sa ma descurc din ce in ce mai greu cu plata ratelor. Lucrez in sistemul bugetar dintotdeauna si in anul 2010 criza economica m-a afectat din plin, salarii diminuate cu 25%, rate din ce in ce mai mari. Banca mi-a acceptat doar interventii pe creditul de nevoi personale, adica reesalonari ale acestuia, cu comision de reesalonare inclus in scadentar (de acest comision de reesalonare am scapat in urma unei reclamatii la ANPC).
In aceste conditii, ca sa pot achita ratele din ce in ce mai mari datorate cresterii cursului valutar, cumulat cu reducerea de salariu, in perioada 2010 – 2012 am imprumutat sume de bani de la prieteni, am cautat alternative sa imi gasesc si altceva de lucru, in afara programului de serviciu. Era firesc sa caut sa mai fac ceva, sa pot supravietui, pentru ca imi doream sa am locul meu stabil de locuit. In acele conditii, ajunsesem sa traiesc si cu cateva sute de lei pe luna, bani din care trebuia sa achit si facturile si alimentele. Am renuntat usor, usor la multe dintre necesitati, incepusem sa imi prioritizez nevoile. A fost aproape imposibil de rezistat, dar cu mari sacrificii si eforturi supraomenesti, am reusit sa fac fata!
In anul 2016 urmare a aparitiei Legii 77, am facut notificare pentru a da in plata locuinta, nu ma mai gandeam cat platisem in cei 9 ani (cca 45.000 EURO), voiam cu orice pret sa scap de acest nou chin. Nu a fost cum am sperat, banca a contestat notificarea, a urmat procesul in instanta (3 ani si vreo 7 luni), de fiecare motivarea a fost ca sunt de rea credinta, iar in plus considerau ca am venituri care imi permit plata ratelor. In urma hotararii definitive din recurs, la inceputul acestui an, am primit instiintare de la banca sa achit de urgenta suma de aproximativ 24.000 CHF!!!
In toti acesti ani cat a durat procesul, in speranta ca voi castiga, nu am pus nimic deoparte. In plus, imi fusese de ajuns cat renuntasem la mine ca om, in toti acei ani. Asa ca evident ca la momentul primirii notificarii nu dispuneam de suma solicitata de ei.
Ma gandeam ce sa fac in continuare, intre timp legea 77/2016 suferise modificari legat de interpretarea impreviziunii, ma gandeam sa fac o alta notificare, urmaream in acelasi timp si pe Facebook/grupul clientilor cu credite in franci elvetieni cam ce se intampla cu cei care apeleaza la noul cadru legal, eram nehotarata si ajunsesem sa realizez ca niciun avocat nu iti garanteaza castigarea procesului. Pe Facebook/grupul clientilor cu credite in franci elvetieni, a fost o perioada cand urmaream postarile dlui. Cristian Dan – unul din administratorii grupului, o persoana care reusise sa scape de povara si toxicitatea unui astfel de credit. Reusise prin Centrul de Solutionare Alternativa a Litigiilor Bancare (CSALB), reprezentat in acest demers de catre dl. Alin Iacob – presedinte al Asociatiei Utilizatorilor Romani de Servicii Financiare.
Am hotarat sa incerc si eu demersul prin CSALB, insa tot pe varianta reprezentarii de catre Asociatia Utilizatorilor Romani de Servicii Financiare, in definitiv nu aveam nimic de pierdut, ba dimpotriva, puteam sa castig. M-am inscris in asociatie ca membru asociat, am platit o cotizatie anuala de 50 de lei si am intrat in legatura cu dl. Alin Iacob.
I-am prezentat in amanunt situatia in care am ajuns, i-am spus cam ce doresc si impreuna am decis ca in acest demers sa solicitam bancii:
– renegocierea contractului de credit, adaptarea contractului de credit la un curs mediu prin impartirea in mod echitabil a poverii, printr-o conversie a creditului in moneda nationala cu aplicarea unui discount semnificativ la sold.
– eliminarea sumelor reprezentand dobanzile calculate pe perioada cat a durat procesul in instanta.
Datorita abilitatilor de negociere ale dlui. Iacob, in ciuda faptului ca banca a continuat sa refuze conversia prin acordarea unui discount la sold, am obtinut totusi ca banca sa stearga o parte importanta a dobanzii restante, in paralel cu diminuarea dobanzii contractuale cu un punct procentual pe o durata de 36 de luni.
In tot acest timp cat a durat procedura aceasta prin CSALB, pot spune ca mai intai de toate am intalnit un OM, pe Alin Iacob (mai rar in vremurile actuale) dedicat, implicat, cunoscator pe deplin al situatiei in care ne aflam noi cei care am fost atrasi in mirajul creditarii CHF. Recunosc ca neavand pregatirea corespunzatoare uneori parca nu intelegeam toate cate discutam cu dumnealui, dar am avut tot timpul incredere ca va fi bine, simteam ca stapaneste bine problema si asta m-a facut sa sper ca va fi bine si pentru mine! Stiu ca ceea ce am obtinut deocamdata nu este comparabil cu ceea au oferit alte banci, conversii in alta moneda, discount la sold, dar este un pas inainte, eu asa consider! Si mai stiu ca daca as fi facut acest demers singura, nu as fi ajuns la aceasta solutie! Viitorul nu stim ce ne rezerva, imi vin in minte acum vorbele unui fost sef al meu, Dumnezeu sa il odihneasca! : „Ori moare magarul, ori piere samarul”.
In final, multumesc inca o data Alin Iacob, multumesc AURSF!
Pentru profesionalism, implicare, perseverenta, rabdare, pentru ca Asociatia pe care o reprezentati cu succes reuseste sa aduca speranta in viata noastra!
=====
AURSF sprijina romanii care vor sa beneficieze de servicii financiare la standarde europene, pe toti cei care vor sa fie aparati de abuzurile celor care se cred mai presus de legi si reglementari, pe toti cei care vor sa contribuie la echilibrarea raportului de forte dintre drepturile si obligatiile celor care intra in relatii contractuale cu furnizorii si intermediarii de servicii financiare! Insa este foarte greu sa mentinem un nivel ridicat al activitatilor noastre, in lipsa resurselor financiare. Statul roman nu aloca niciun ban sustinerii asociatiilor de consumatori. De aceea, e nevoie de sprijinul tau. Daca vrei sa te implici, poti sustine echipa AURSF cu o donatie: