Testimonial Gabi Damian
In iulie 2007 eram foarte bucuroasa ca semnez actele pentru un micut apartament situat intr-un cartier bucurestean, nestiind ca fac primii pasi dintr-un cosmar (stresul mutatului prin camine
studentesti sau chirii) in altul (banca) ce avea sa dureze 15 ani. 15 ani de de suferinta, o suferinta pe care n-o pot descrie in cuvinte, dar care a lasat traume psihice si emotionale adanci, rani foarte greu de inchis.
Neavand o formare financiara, am crezut povestea frumos impachetata a profesionistului (in cazul meu, Bancpost) si am acceptat ce mi-a recomandat specialistul: „cel mai bun credit, cu cea mai sigura moneda – CHF – si cea mai buna dobanda”. Dar francul elvetian a fost doar o moneda scriptica, pentru contract, in realitate banca transferand euro. Desi plateam lunar 500 chf, soldul era aproape intact. Astfel ca, in 2009 am reusit, prin mari eforturi, o plata anticipata substantiala, ducand la reducerea soldului si a perioadei contractuale. Datorita cresterii cursului de schimb, in 2012 rata a ajuns echivalenta salariului. Incepea cosmarul, stresul deja se reflecta in sanatatea mea si a familiei mele. Prima a clacat sora mea (codebitor la acest credit): epuizare psihica si fizica la nici 28 de ani, care a dus la o depresie crunta, motiv pentru care si-a pierdut serviciul si, timp de un an de zile, a fost leguma. Nicio intelegere de la banca! O perioada, am avut doua locuri de munca, pentru a putea plati rata si tratamentul surorii mele. Incet, dar sigur, deveneam un robot. Ma simteam un cadavru ambulant, nu imi permiteam sa clachez si sa ajung la medic, de teama sa nu raman fara serviciu si sa fim date afara din casa. Am intrat, astfel, intr-un proces de marginalizare-etichetare-stigmatizare si izolare sociala, toata familia. Am primit avertismente la serviciu (banca suna pentru restanta), pentru ca ceream foarte des liber, pentru a merge la banca sau, efectiv din cauza oboselii si a stresului, faceam numai greseli. Nu eram in stare sa muncesc si ma trimiteau acasa (asa imi consumam si zilele de concediu).
In ianuarie 2015, cand cursul de schimb a explodat, am facut o criza care a speriat-o pe mama (cardiaca). Drept urmare, a facut un atac vascular cerebral. Pe langa stresul si teama ca nu voi
putea sa platesc si vom fi aruncate in strada, se adauga si sentimentul de invinovatire ca le-am distrus viata mamei si surorii mele. Nu mi-am permis sa merg la medic sa ma tratez; am renuntat efectiv sa traiesc, am devenit un cadavru ambulant.
Mi-am incercat norocul in instanta pt eliminarea clauzelor abuzive (cresterea unilaterala a dobanzii, cresterea unilaterala a marjei de la zero la 5% prin implementarea OUG 50, eliminarea comisionului de administrare de 0.1 % aplicat lunar la sold, inghetarea cursului chf la momentul acordarii creditului) fara prea mult success. Doar ani de stres prin instante si bani cheltuiti cu avocati.
Am notificat banca de „n” ori, explicand situatia si cerand o solutie echitabila. Dialogul surzilor. Nici macar prelungirea perioadei contractuale nu mi-a acordat. Ajunsesem la disperare. Cu ultima farama de energie dar fara prea multa speranta am contactat si AURSF inainte sa apelez la darea in plata (ar fi fost total neavantajos pt mine, imprumutul era deja achitat in proportie de 80%) pentru a-mi negocia un discount mai mare decat standardul oferit de banca. As fi vrut ca, macar pentru un sfert din credit, sa impart povara cresterii cursului cu banca. Domnul Alin Iacob mi-a raspuns imediat. Desi foarte empatic, nu mi-a dat prea multe sperante. Insa a stiut si a reusit sa contacteze persoanele de decizie potrivite din banca si, astfel, in mai putin de o luna, am obtinut o solutie mai mult decat magica. Prin implicarea sa, dnul Iacob a reusit sa ne redea libertatea, mie si familiei mele, ne-a eliberat din cosmarul CHF.
Datorez mii de multumiri si multa recunostinta atat domnului Iacob cat si reprezentantului bancii, care au dat dovada de multa empatie, umanitate, au inteles practic toata suferinta noastra si ne-au redat dorinta de a trai.
Recomand tuturor celor care au probleme cu bancile sa nu renunte niciodata, sa lupte pana la capat chiar daca e foarte greu, sa se ridice de fiecare data si sa incerce totul, sa aiba incredere: Dumnezeu lucreaza prin oameni si se intampla minuni. Desi am platit acest apartament cu pretul sanatatii si tineretii noastre, acum sunt foarte bucuroasa ca am scapat din cosmarul chf.