Sunt Sorin Gociu si, impreuna cu sotia mea, din dorinta de a contribui la dezvoltarea Romaniei, am ales sa ramanem in tara, amandoi fiind in 2008 cu joburi platite decent si cu reale sperante de viitor pentru fiica noastra. Pentru a ne dezvolta ca familie, am fost nevoiti, din cauza lipsei sprijinului statului pentru tinerii casatoriti in vederea asigurarii unei locuinte, sa accesam in anul 2008 un credit ipotecar.
Nu am mers la banca pentru a contracta un credit in franci elvetieni, ci dimpotriva, am dorit un credit in lei sau euro pentru cumpararea apartamentului. In cazul nostru, directoarea de la acea data a sucursalei s-a implicat personal in dosarul nostru de credit, impunandu-ne acest credit in franci elvetieni, ca fiind singura varianta in care puteam accesa cei 275.000 lei sau 75.000 euro pentru care ne-am prezentat la banca (echivalentul a 123.000 CHF).
Acele zile au fost foarte tensionate din cauza presiunilor din partea personalului bancii, prin dese apeluri telefonice si expuneri la sediul bancii, conform carora aceasta varianta de credit in CHF este una sigura si fara expunere la riscul valutar. O inselatorie!
In zilele anterioare semnarii contractului de credit, am solicitat de mai multe ori sa ni se puna la dispozitie contractul de credit pentru a-l studia sau sa ni se permita sa ramanem in banca, la un birou, pentru a studia contractul. Directoarea a refuzat atat prima varianta, de a ne pune la dispozitie contractul spre studiu acasa, motivand ca, pana nu il semnam, acesta este un document intern al bancii care nu poate fi scos din banca, cat si a doua varianta, de a ocupa un birou pentru studiul contractului.
Astfel, informarea precontractuala si negocierea contractului nu au avut loc, iar personalul bancii ne-a prezentat efectiv contractul de credit in ziua semnarii lui.
Desi acordarea creditului a fost in CHF, plata efectiva catre vanzatorul apartamentului a fost impusa de banca, in euro si astfel, din nou, am fost fortati sa acceptam o practica inselatoare. Banca Romaneasca nu a pus la dispozitie posibilitatea de a trimite vanzatorului CHF si, fara niciun fel de justificare in procedura interna, au convertit cei 123.000 CHF in echivalent euro pe care i-au transferat vanzatorului, afirmand ca plata catre vanzator in CHF este imposibil de realizat din cauza lipsei de franci elvetieni in casieria bancii.
Prin aceasta manipulare josnica si inselatoare, banca a transformat un credit din franci elvetieni in euro, fara sa isi asume niciun risc. Tot riscul a fost lasat in sarcina mea si a sotiei mele. Astfel, desi initial ni s-a refuzat creditul in euro, la final banca, prin mijloace interne, a furnizat euro si nu CHF, asa cum era inscris in contract.
Concret, vreau sa va aduc la cunostinta ca, din dorinta de a plati acest credit de 123.000 CHF la un cost echitabil, am avut cel putin 7 incercari de negociere cu banca: in 2010, 2014, 2015, 2017, 2020, 2022 si 2024, impreuna cu AURSF.
Pentru negocierile din 2010 si 2014, banca ne-a pus la dispozitie doar oferte otravite, respectiv cate un alt credit suplimentar de 5.000 CHF care sa se adauge la ceea ce aveam deja. Banca nu a acceptat nicio alta solutie sau discutie care sa poata aduce un echilibru in relatia comerciala grav afectata de cresterea CHF ulterioara acordarii creditului.
A treia solicitare, in care noi am cerut bancii rediscutarea conditiilor de plata a creditului dupa momentul ianuarie 2015, cand cursul CHF a explodat, am avut-o in 19 ianuarie 2015. Raspunsul din partea bancii l-am primit cu o intarziere de mai bine de un an, in data de 16 martie 2016, iar banca a venit din nou tot cu o solutie otravita.
A patra incercare de echilibrare a relatiei comerciale dintre noi si banca a fost in 9 august 2017, dupa ce am formulat o solicitare pe site-ul bancii. Am avut o intalnire informala cu Directorul General Adjunct, in sediul bancii din Bucuresti, pentru a gasi o solutionare amiabila a litigiilor aflate in diverse stadii la instantele judecatoresti din judetul Valcea.
Mentionez ca nu mi s-a permis sa fiu insotit de un avocat la acea discutie, desi din partea bancii au fost prezenti, alaturi de dna Director, alte patru persoane din diferite departamente relevante. Desi aparent discutia parea sa preconizeze o solutionare amiabila, in momentul in care am primit raspunsul oficial al bancii, niciun aspect din cele discutate nu s-a regasit in oferta. Practic, au pus din nou toata povara pe mine, oferindu-mi posibilitatea de a prelungi creditul cu 15 ani (urmand ca la final sa am peste 85 de ani), oferta pe care nu am putut sa o accept.
A cincea incercare de echilibrare a relatiei comerciale dintre noi si banca a fost in august 2020, cand AURSF, prin domnul Alin Iacob, a preluat negocierile, initial apeland la Centrul de Solutionare Alternativa a Litigiilor in domeniul Bancar – CSALB. Banca a refuzat negocierea. In aceeasi perioada, presedintele AURSF s-a intalnit formal, la sediul Bancii Romanesti, cu directorul departamentului care se ocupa de reclamatii, iar dupa o discutie de peste 3 ore, banca a refuzat intelegerea.
In primavara lui 2024, cand Banca Romaneasca devenise deja EXIM, au decis sa puna in aplicare hotararea procesului castigat de mine pe DIP, iar toate ratele considerate restante au fost adaugate la soldul creditului, cu obligatia ca eu sa platesc mai intai aceasta „datorie acumulata” de aproximativ 45.000 euro, si abia apoi sa continuam plata creditului conform hotararii din proces.
Avand in vedere ca nu ne permiteam acest lucru, m-am adresat AURSF, iar presedintele Alin Iacob, la solicitarea mea, a purtat negocieri cu EXIM si astfel am obtinut conversia intregului credit din CHF in RON, cu un discount important, care a dus creditul sub valoarea pe care o lasasem in 2016, cand am initiat procesele de DIP.
Concluzionand, absolut toate incercarile noastre s-au lovit de zidul impenetrabil al formalismului sistemului bancar, pana cand a intrat pe fir AURSF, cu care am reusit sa aduc echilibru si dreptatea in relatia mea cu sistemul bancar.
Multumim AURSF!
Multumim, Alin Iacob!