In toamna anului 2008, am accesat un credit ipotecar la Volksbank in valoare de 145.000 de CHF pentru cumpararea unui apartament. Un apartament relativ modest, situat la etajele superioare ale unui bloc vechi dintr-un cartier fara pretentii din Bucuresti. Dar explozia preturilor din acea perioada si dorinta de a avea propriul nostru acoperis deasupra capului ne-au pus in aceasta situatie.
La semnarea contractului, noi am vrut sa accesam un credit in euro, dar cei de la Volksbank ne-au convins sa facem creditul in CHF, spunandu-ne ca este cea mai sigura moneda din piata. Si ne-au aprobat un credit pe care, nici daca CHF n-ar fi explodat, ne-ar fi fost foarte greu, daca nu imposibil, sa-l ducem la bun sfarsit.
Inca de la primele rate ne-a fost foarte greu, deoarece noi suntem oameni simpli, cu salarii modeste. Ne-am chinuit cu plata ratelor pana in 2011, pentru un apartament al carui pret se prabusise, din cauza crizei financiare, cand ramasi fara joburi am fost in imposibilitatea de a plati ratele. Am mers la banca sa gasim o solutie, moment in care sub pretextul diminuarii ratei pe o perioada de un an, Volksbank ne-a dat spre semnare un act aditional prin care comisionul de risc a fost introdus in marja de dobanda.
Astfel, de la o dobanda de 375,71 CHF/luna am ajuns sa platim o dobanda de 719,51 CHF/luna dintr-o rata de 940,77 CHF/luna. Pe scurt, in loc sa ne ajute, ne-au terminat de tot. Nu am stiut acest lucru si nu am inteles capcana pe care ne-au intins-o, pentru ca banca a refuzat sa ne dea un scadentar la acel moment. Am aflat despre asta abia in 2014 cand, prin interventia unui avocat, am reusit sa primim un scadentar.
In toata aceasta perioada, ne era tot mai greu sa platim ratele deoarece dobanda era foarte mare, iar CHF-ul se dublase, plateam 4.300 lei pe luna rata la banca. Am facut eforturi supraomenesti de a plati imprumutandu-ne la prieteni si luand toata pensia mamei, plus salariile noastre, doar ca sa ne onoram datoria (sa fim corecti). Am incercat de nenumarate dati sa vorbim cu banca pentru a gasi impreuna o solutie, dar niciodata banca nu ne-a primit si nu a fost dispusa la dialog.
In 2015, dupa explozia cursului CHF, Volksbank a fost cumparata de Banca Transilvania. Prin semnarea contractului de conversie, cu tot discountul oferit, mai aveam de achitat o datorie de aproximativ 570.000 de lei. Cu eforturi mari, am reusit sa platim inca aproximativ 26.000 lei, iar cand s-a promulgat legea Darii in Plata am considerat-o o gura de oxigen, pentru ca ne-am dat seama ca va fi imposibil sa ducem creditul la final. Totusi, pe perioada derularii procesului de dare in plata, noi nu am scapat de rate, deoarece a trebuit sa dam inapoi toti banii imprumutati de la prieteni.
Am pierdut toate procesele pe care le-am demarat si in fata noastra aparuse cosmarul unei executari silite, cu toate dobanzile si datoriile acumulate inclusiv in perioada proceselor, plus onorariile executorilor, ce sa mai, un viitor sumbru. Am fost aproape sa cedez, ajunsesem sa plang zilnic si sa intru intr-o depresie profunda.
In disperare de cauza, am apelat la serviciile AURSF, rugandu-l pe presedintele asociatiei, pe care-l cunosteam de la inceputul crizei CHF, de cand a fost mereu alaturi de noi, la mitinguri si in Parlament, sa ne reprezinte in relatia cu banca, sa le comunice situatia disperata in care ne gaseam, sa le solicite sa dea dovada de intelegere si de umanitate si sa identifice o solutie cat mai apropiata de ceea ce ne dorisem inca de la inceputul demersurilor in justitie.
Solutia identificata in final, dupa discutii indelungate, ne-a depasit asteptarile. Iar pe 6 decembrie, chiar de Sfantul Nicolae, ne-am recapatat cel mai de pret cadou: LIBERTATEA. Si sper ca, incet-incet, o sa dispara si gandurile negre, si cosmarurile, si atacurile de panica, si disperarea care nu ne mai dadea pace si ne facea sa ne simtim tot mai singuri si fara de speranta.
Multumim lui Dumnezeu ca lucreaza prin oameni si ni i-a trimis pe cei de la AURSF sa ne salveze. Ii multumin din suflet lui Alin Iacob ca ne-a sustinut si ca a reusit sa negocieze impreuna cu banca o solutie care sa ne redea libertatea si sa ne faca sa putem avea macar putina speranta de mai bine pentru viitor. Iar ajutorul primit a fost absolut GRATUIT, ceea ce este foarte greu de crezut ca se mai intampla in zilele noastre. Dar cu AURSF, imposibilul devine adesea posibil. Trebuie sa le multumesc mult si celor din Centrala Bancii Transilvania, care au inteles in final drama noastra si au fost de acord sa dea dovada de intelegere si de umanitate.
Mesajul pentru toti cei care citesc aceste randuri este unul singur: chiar cand credeti ca nu mai e nimic de facut, ca totul va e impotriva, ca sunteti abandonati de toti, nu cedati! Apelati cu incredere la Asociatia Utilizatorilor Romani de Servicii Financiare si fiti siguri ca daca se va putea rezolva ceva pentru voi, ei vor fi aceia care vor reusi sa o faca!
Alina Virlan